Nu a fost la Oscar 2025, dar a avut seara ei de glorie la Paris. Julia Roberts și zâmbetul ei inconfundabil au făcut scena să lumineze
"Astăzi, viaţa mea este un vis!", a declarat Julia Roberts când a primit un premiu Cesar onorific pe scena Olympia din Paris. Actrița americană a ratat gala premiilor Oscar 2025, dar a strălucit în Franța și s-a bucurat de propria sa seară de glorie.
"A fi singură pe scenă este fraudulos", a spus vedeta în vârstă de 57 de ani, considerând că echipele care au înconjurat-o în cariera sa ar trebui să o însoţească. "Au trecut atâţia ani în care am avut ocazia în fiecare zi să îmi trăiesc visul", a adăugat ea.
Reuniune cu Clive Owen, la 21 de ani de la filmul "Closer"
Actriţa a fost premiată de Clive Owen, care a jucat alături de ea în "Closer", în 2004, dar și în 2009, în "Duplicity". Acesta a descris-o ca fiind "o legendă a cinematografiei", dar și o persoană bună și amuzantă, notează People.
„Julia are o filmografie incredibilă, o conexiune cu publicul plină de inteligență, căldură și onestitate și rămâne, în același timp, extrem de independent. Se spune adesea că are o chimie extraordinară cu colegii săi de platou, deoarece îi face mai buni. știu asta din experiență personală”, a spus Owen (60 de ani), în introducerea sa despre Roberts.
Înainte de a-i ceda scena lui Roberts, el a numit-o „una dintre cele mai bune, mai amabile și mai amuzante actrițe ale vremurilor noastre”.
Catapultată pentru prima dată în lumea celebrității la vârsta de 23 de ani, grație filmului "Pretty Woman"(1990), Julia Roberts a intrat în istoria comediilor romantice ("Notting Hill") şi a câştigat un Oscar pentru rolul său din "Erin Brockovich", în 2001.
Cu zâmbetul ei de neegalat, ea rămâne unul dintre cele mai faimoase şi mai simpatice chipuri din cinematografia americană. Apariția sa șic din Paris, unde a purtat pantaloni evazați și un top inedit, pe un umăr și lung până-n pământ, i s-a potrivit de minune.
Julia Roberts a avut un moment sincer pe scenă, mărturisind emoționată: „Fiica mea incredibilă mi-a spus să îmi scriu un discurs, dar nu am mai scris niciodată unul despre mine. A fost un lucru complicat de făcut și, în cele din urmă, l-am scris. Și apoi… l-am lăsat la hotel”. Apoi, și-a continuat discursul: „Mulțumesc Academiei pentru această incredibilă operă de artă. Orice artist știe că această realizare nu este una individuală, așa că să stau singură aici pare o fraudă”.
